Dumnezeu se laudă cu tine…

Cât de multe am de împărtășit în ultima vreme, dar când vine vorba despre noi, nu mă încumet ușor. Acum însă, este vorba despre altcineva… cineva cu frică de Dumnezeu. Și altfel îndrăznesc, este de folos, în primul rând pentru inima mea…

Pe acest cineva, nu îl cunosc, încă, dar sper, cu ajutorul lui Dumnezeu, să ajung… la casa de lângă deal, cuibul nostru. Ne este vecin acolo, lângă casa acum în șantier…

… Cum toate erau în schimbare, ușile vechi erau la vedere, iar vecinul a găsit una din uși folositoare și a cerut, chiar să o plătească și dacă vrem să curețe molozul, să îl ducă unde trebuie. Bineînțeles, ne-am bucurat că cineva se oferă să ne ajute cu ceva ce pe noi ne depășea. Așa e Dumnezeu, face surprize când ai nevoie de ele…

Mai erau lucruri rămase și ne-am bucurat că ne-a eliberat șoprul. Familiei lui îi erau de folos… atunci bucuria a fost mai mare. Îmi dau seama că, prea bine ne merge! Și greșim…. Când Domnul Isus a înmulțit pâinea și peștii, la final a trimis să se strângă coșuri cu resturile rămase, în natura Lui nu este risipă… și mi-am adus aminte ce în mine dormea de o vreme.

La final, Andrei, omul meu, i-a plătit 200 lei pentru muncă și motorină. I-a luat cu greu… îi merita. Nouă ne-a făcut un bine, nu noi lui! Dar mai mult de atât… după câteva zile a venit să aducă 100 lei înapoi, pentru că a fost, totuși, prea mult! Om cinstit cu conștiință vie… Dumnezeu se laudă cu tine!

Mi-e atât de dor de sat și sărăcia lui, astea două merg împreună. Acolo sărăcia e ușoară, unde Dumnezeu încă nu a fost scos din funcția lui normală. Unde viața dă inimii omului de acolo mai multe bucurii dintre cele pe care rugina nu le roade și hoții nu le pradă.

Toată întâmplarea asta tremură în sufletul meu, cu bucurie, că am ales bine. Așă că tare aș vrea să mă regăsesc prin țară, printre ai mei…