În aer era o căldură liniștită…
…urcam spre locul unde bunicul nostru avea stâna, un loc al copilăriei noastre și-al mamei mele…. din tot ce-a fost a mai rămas doar o colibă.
Suntem binecuvântați să ne tragem rădăcinile din oameni cu o așa viață curată… o viață simplă, așa cum și noi visăm… o viață mai aproape de Creator.
Și-atât îmi pare de rău că n-am gândit la ceasul pieirii și a ceea ce eram atât de obișnuiți s-avem. Nu sunt prea multe poze, iar uitarea se așterne în timp… așa că urcăm sus să ne-amintim cum a fost, să ne-amintim de noi și frumusețea lui Dumnezeu…
Și parcă nu mai trece nimeni pe cărare…
Dragi mi-s codrii, toate apele mi-s sfinte…
Scumpă Miriam
Copac bătrân și vestejit, ce multe spui despre inima mea…
Flori de pe luncă, ce le port dorul…
Și-am coborât la vale… seara târziu. (Patricia)
Andreea Alina 
Atâta frumusețe și puritate doar în natură mai găsim! Frumoase momente ai surprins!❤
ApreciazăApreciază
Adevăr grăieşti…
Îți mulțumesc, este o încurajare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Natura e frumoasa pacat ca noi oamenii o distrugem!
ApreciazăApreciază
…mişelesc lucru! Parcă nimic nu mai există din câte-au fost odată, în special caracterul omului…
ApreciazăApreciază
Şi mie îmi place fotografia ☺
ApreciazăApreciază
Înseamnă că ne-am găsit 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană