Dragi mi-s codrii…

În aer era o căldură liniștită…

DSC_0372m

…urcam spre locul unde bunicul nostru avea stâna, un loc al copilăriei noastre și-al mamei mele…. din tot ce-a fost a mai rămas doar o colibă.

Suntem binecuvântați să ne tragem rădăcinile din oameni cu o așa viață curată… o viață simplă, așa cum și noi visăm…  o viață mai aproape de Creator.

DSC_0368

Și-atât îmi pare de rău că n-am gândit la ceasul pieirii și a ceea ce eram atât de obișnuiți s-avem. Nu sunt prea multe poze, iar uitarea se așterne în timp… așa că urcăm sus să ne-amintim cum a fost, să ne-amintim de noi și frumusețea lui Dumnezeu…

DSC_0445mDSC_0413m

Și parcă nu mai trece nimeni pe cărare…

DSC_0390m

Dragi mi-s codrii, toate apele mi-s sfinte…

DSC_0378mDSC_0478DSC_0549

Scumpă Miriam

DSC_0521DSC_0667DSC_0541

Copac bătrân și vestejit, ce multe spui despre inima mea…

DSC_0660m2DSC_0504m

Flori de pe luncă, ce le port dorul…

DSC_0705m2

Și-am coborât la vale… seara târziu. (Patricia)DSC_0739m

 

 

 

 

 

 

 

 

Reclame

6 gânduri despre „Dragi mi-s codrii…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s